În ornicul lumii cel mare
Mai arde, lăsând pe traseu
O dâră amară de sare,
Secunda care sunt eu.
Din vântul ceţos şi din piatră,
Din vulturi şi din Dumnezeu
Simt câinii lui Cronos cum latră
Secunda care sunt eu.
Şi-ntreb cu mirare: voi, astre,
Tu, pasăre, plop, curcubeu,
Se-aude şi-n vieţile voastre
Secunda care sunt eu?
Se-aude, se vede, se simte
Cum arde cu numele meu
Şi blând se destramă-n cuvinte
Secunda care sunt eu?
Tu, iarbă şi piatră căruntă,
Tu, munte şi codru mereu,
În voi se întâmplă o nuntă
Secunda care sunt eu.
E cosmicul vânt tot mai rece
Şi veacul respiră mai greu...
Iubiţi-mă, lucruri, căci trece
Secunda care sunt eu.