Balada Singurătăţii

Câteodată mă orientez după steaua polară,
Altădată după cuta de pe fruntea ta.
Uneori timpul începe să doară,
Alteori e o zi şi nimic altceva.

Câteodată în zi încap ore mai multe
Şi puţine secunde îmi rămân uneori.
Uneori nu e nimeni care vrea să m-asculte,
Sunt mulţi care ascultă ce nu vreau alteori.

Mai ales că sunt ani şi sunt kilometri
Care trec totdeauna prea uşor sau prea greu,
E mai bine atunci să nu ai parametri
Doar mergi lângă mine, lângă tine merg eu.

Nu mai am cu ce ochi să mă-ntorc către tine
Ca să vezi, ca să crezi ce e rău când e bine.
Nu mai am cu ce mâini să ating gândul tău
Ca să minţi, ca să simţi cât de bine e rău.