Diseară poștalionul va trece prin strâmtoare,
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut.
Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare
Sau flinte ghintuite, întocmai ca-n trecut.
Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă
Ce tremură și-și vâră colierul între sâni,
Nu ca să zmulgem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini.
Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă seară
Aduce poștalionul și mai de preț de cât
O călătoare blondă, subțire sau sprințară,
Ori saci cu bani de aur, umpluți până la gât.
Diseară poștalionul aduce-un domn de seamă,
Un călător de vază, și-un hoțoman de soi,
Aduce timpul, domnul pe care nici o vamă
Nu l-ar putea vreodată întoarce înapoi...
Așa că nu vă temeți de el, va fi o luptă
Din cele mai ușoare, iar de-l vom prinde-n laț
În pânza veșniciei, de astă dată ruptă
Noi dintre toți tâlharii vom fi cei mai bogați.
Iar de vom pune mâna pe el și pe comoară,
Ne-am pricopsit prieteni cum nu ne-am așteptat,
Iar de vom pune mâna pe el în astă seară,
I-am dat o lovitură cum încă nu s-a dat.