Într-un colț de cafenea,
Lângă geam, la masa mea
S-a oprit și m-a privit,
Doar cu ochii mi-a zâmbit
Și mi-a spus, că-ar vrea să bea
Doar o ceașcă de cafea
Și nu știu cum s-a-ntâmplat,
Lângă mine s-a așezat.
Era zvelt, înalt, frumos,
Ochii verzi, dar ce folos,
După mână, ce păcat,
Am văzut că-i însurat.
Timpul repede trecea,
Printre vorbe și cafea
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat...
Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de ora nouă,
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta.
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastră
Nu e loc de "dumneavoastră."
În micuța cafenea,
Lângă geam la masa mea,
Cu o ceașcă între noi
Am rămas numai noi doi.
Îmi vorbea de vraja mea,
Mai puțin de viața sa
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat...
Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de ora nouă,
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta.
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastră
Nu e loc de "dumneavoastră."