Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
Din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
În preajmă galbene troiene
Alcătuiește-n aur fin.
Pe umeri cade-ne și-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
Și-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Și nu știm ce păreri de rău
Ne tulbură, pieziș, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri --
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Și niciodată nu vor fi.