La mănăstirea cea Căpriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.
Intră în templu, om al durerii,
Nu-i o ruşine să intri-n biserică,
E o ruşine liniştea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii şi bunei vestiri.
Vine din cer un şopot,
Vine un şopot
Şi mă ridică din mari pustiiri.
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana în miros de crinişte,
Iar de la Putna, sfântă şi mare,
Dangat de aur răspunde în linişte.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii şi bunei vestiri.
Vine din cer un şopot,
Vine un şopot
Şi mă ridică din mari pustiiri.
La mănăstirea cea Căpriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.