Rococo, ah, rococo. N-aţi văzut ceva maro?
N-aţi văzut o herghelie pe un petec de hârtie?
Erau anii mei fugari deghizaţi în armăsari,
În imagini încarnate, gânduri paricopitate.
Doamne, numai peteci cu lumină, nicio zi --
Întunericul mi-ar spune unde-s pleoapele nebune,
Unde-mi sunt podoabele, orele, potcoavele
Furate de îngerii răi din valea plângerii?
Ia-mi cu moarte viaţa, colorată hoaţa
Lasă-mi negativul, capului captivul.
Poate or să revină, caii fără vină
Să îmi pască doagele geniului, oloagele.