Ce-ai să te faci, iubito, fără mine?
Cum să te mişti în felul tău firesc,
Dacă pe umeri nuferi nu înfloresc
Şi peste buze nu roiesc albine?
Cum să te-mpaci cu gândul înnoptării
Acestor braţe vii care te ţin,
Pierzându-te puţin, cântând puţin
Din vina şi de dragul aşteptării?
Spune-mi că vrei şi poţi să zbori
Printr-un vârtej ameţitor,
Până răsar la tine-n prag,
Să mor de dor, să-ţi mor de drag...
Spune-mi că vrei şi poţi s-ajungi
Pe-un drum, oricât ar fi de lung,
Doar ca să-ţi vin în ajutor,
Să mor de drag, să-ţi mor de dor...
Ce-ai să te faci, iubito, când pe lume,
În golul dintre două dimineţi,
Asediat de crini sau de scaieţi,
Iubirii tale-i va lipsi un nume?
Cum să cobori în zi atât de trist
Pe cât de bucuroasă eşti văzând
Cât de mereu te însoţesc în gând
Fără să cred că altceva există?