Ți-s ochii ca o seară cu ploaie și cu lună.
O veștedă lumină răzbate pe sub pleoape.
Ți-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineața să-ți spun? sau noapte bună?
Căci nu e dimineață, precum nici noapte nu e...
Tristețea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut.
Și între noi tăcerea ca șarpele se suie.