Când vine dimineața și zorii-mi bat în pleoape,
Ce crudă e trezirea, căci tu nu ești aproape...
Sunt ca o harpă tristă uitată într-o gară,
Pe strunele iubirii te-aștept să vii diseară...
Hai, vino iar în gara noastră mică,
Privește-mă, să vezi cât mi-e de frică,
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții,
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții...
Mă răscolește dorul ce l-ai lăsat acasă,
Aș vrea să vin la tine, dar știu că nu-ți mai pasă...
Și-atunci cu lacrimi calde mai umplu-o călimară
Și-ți scriu pe-o amintire că te aștept diseară...