Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste,
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite un moş tace-n toiag, alb ca troianul.
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.
Zilele vin, zilele trec... ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Grijile cresc, toamnele cresc, viaţa descreşte,
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.