Îmi aduc aminte de-o poveste veche,
Cu iubirea noastră mai știi cum a fost?
Hai, întinde-mi mâna să fim iar pereche,
Depărtarea asta nu mai are rost.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopții rar.
Te visez frumoasă, tristă și departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Și de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândești la mine.
Nopți la rând port în gând chipul tău și ora când
Am să mă întorc la tine.
Ochii tăi mi-acopăr de departe steaua
Când în ei mai caut singur adăpost.
Înfioară noaptea, rătăcind, perdeaua,
Trec la rând duminici fără nici un rost.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopții rar.
Te visez frumoasă, tristă și departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Și de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândești la mine.
Nopți la rând port în gând chipul tău și ora când
Am să mă întorc la tine.
Gândul meu întoarce amintiri uitate,
Hai înspre duminici să plecăm în doi!
Va veni și ziua cea dintâi din toate,
Inventată parcă numai pentru noi.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopții rar.
Te visez frumoasă, tristă și departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Și de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândești la mine.
Nopți la rând port în gând chipul tău și ora când
Am să mă întorc la tine.