Îmi aduc aminte de-o poveste veche,
Cu iubirea noastră mai ştii cum a fost?
Hai, întinde-mi mâna să fim iar pereche,
Depărtarea asta nu mai are rost.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopţii rar.
Te visez frumoasă, tristă şi departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Şi de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândeşti la mine.
Nopţi la rând port în gând chipul tău şi ora când
Am să mă întorc la tine.
Ochii tăi mi-acopăr de departe steaua
Când în ei mai caut singur adăpost.
Înfioară noaptea, rătăcind, perdeaua,
Trec la rând duminici fără nici un rost.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopţii rar.
Te visez frumoasă, tristă şi departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Şi de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândeşti la mine.
Nopţi la rând port în gând chipul tău şi ora când
Am să mă întorc la tine.
Gândul meu întoarce amintiri uitate,
Hai înspre duminici să plecăm în doi!
Va veni şi ziua cea dintâi din toate,
Inventată parcă numai pentru noi.
Între două zile nu-i decât o noapte,
Orologiul bate miezul nopţii rar.
Te visez frumoasă, tristă şi departe,
Unde să te caut să te găsesc iar?
Şi de-ar fi, când va fi iar duminică într-o zi,
Tu să te gândeşti la mine.
Nopţi la rând port în gând chipul tău şi ora când
Am să mă întorc la tine.