În loc de-o inimă, în pieptul meu,
Probabil, bunul Dumnezeu mi-a pus
Câteva sute.
Mai bine zis, un port deschis
În care vin mereu, din mări de vis,
Corăbii nemaivăzute.
Și toate astea nu sunt basme.
Și tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi,
Răspunde-mi, tu cine ești?
Și-n loc de limbă, altceva,
Mai multe graiuri, poate-așa o să-nțeleg
Ce se-ntâmplă.
Din prima zi, tot Cel de Sus
Mi-a pus și suflet, nu doar unul, multe mii,
Și mi-a spus: "umblă"!
Și toate astea nu sunt basme.
Și tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi,
Răspunde-mi, tu cine ești?
Dacă ai să privești la mine într-o bună zi
Și ai să mă întrebi, am să-ți explic.
Stau adânc în mine, parcă, toți oamenii
Cum stau pietrele în mozaic.
Smochine, vin, lângă halva
Și scorțișoară, și boia, și aur greu,
Alcan albastru.
Arome dulci, ființa mea
Din toată lumea împletea acolo-n port
Ca la un teatru.
Și toate astea nu sunt basme.
Și tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi,
Răspunde-mi, tu cine ești?