[Balada Tocilescului]

La caravanserai în prispă
Arabii stau într-o elipsă,
Zâmbetul moale de pe dinţi
Se scurge-n bărbile fierbinţi.

Da, bătând încet în tamburine
Cadânele în văluri fine
Fac arabescuri din buric,
Cafeaua fâsâie-n ibric.

Vreo şapte-opt cămile triste
Născute-n vremuri sclavagiste
Câte-un scuipat azvârl în praf
Rozând papucii cu canaf.

Din când în când oftează, ah,
Mergând cu gândul la Alah,
Căci a sosit acuma ceasul
Când Hogea îşi ridică glasul
Peste deşertul anodin,
Nuanţă opalin.