La caravanserai în prispă
Arabii stau într-o elipsă,
Zâmbetul moale de pe dinți
Se scurge-n bărbile fierbinți.
Da, bătând încet în tamburine
Cadânele în văluri fine
Fac arabescuri din buric,
Cafeaua fâsâie-n ibric.
Vreo șapte-opt cămile triste
Născute-n vremuri sclavagiste
Câte-un scuipat azvârl în praf
Rozând papucii cu canaf.
Din când în când oftează, ah,
Mergând cu gândul la Alah,
Căci a sosit acuma ceasul
Când Hogea își ridică glasul
Peste deșertul anodin,
Nuanță opalin.