Are o cameră a ei
Cu nori la geam şi porumbei,
Acoperişul, lângă cer
Îi dă o undă de mister
Ca o lumină...
Când plouă-n vis pe-acoperiş,
Apar şi eu, tiptil, furiş,
Şi stau lipit de felinar,
Ascuns aşa, ca un tâlhar...
Mmmm, Maria...
Perdelele sunt prea subţiri
Ca s-o ferească de priviri,
Lumina mică, cum e ea,
Transformă albul ca de nea
În galben moale...
Ea-ncuie uşa de trei ori
Şi stă-ncuiată până-n zori,
Dar eu, ascuns sub felinar,
O fur şi fug ca un tâlhar.
Mmmm, Maria...
Ascunsă-n visul meu, aşa,
Va sta mereu după perdea,
Zâmbind în somn ca un copil,
Iar eu voi apărea tiptil,
Dar către ziuă
S-o duc în cămăruţa ei
Cu nori la geam şi porumbei;
Acolo ea se va trezi
Şi va ofta sau va zâmbi...
Mmmm, Maria...