Are o cameră a ei
Cu nori la geam și porumbei,
Acoperișul, lângă cer
Îi dă o undă de mister
Ca o lumină...
Când plouă-n vis pe-acoperiș,
Apar și eu, tiptil, furiș,
Și stau lipit de felinar,
Ascuns așa, ca un tâlhar...
Mmmm, Maria...
Perdelele sunt prea subțiri
Ca s-o ferească de priviri,
Lumina mică, cum e ea,
Transformă albul ca de nea
În galben moale...
Ea-ncuie ușa de trei ori
Și stă-ncuiată până-n zori,
Dar eu, ascuns sub felinar,
O fur și fug ca un tâlhar.
Mmmm, Maria...
Ascunsă-n visul meu, așa,
Va sta mereu după perdea,
Zâmbind în somn ca un copil,
Iar eu voi apărea tiptil,
Dar către ziuă
S-o duc în cămăruța ei
Cu nori la geam și porumbei;
Acolo ea se va trezi
Și va ofta sau va zâmbi...
Mmmm, Maria...