Norii-s de-argint și zboară departe,
Cerul e-nalt, tăiat în cleștar,
Noaptea-i o perdea
Și-n fereastra mea
Doar umbre care-ncet dispar...
Când nu ești aici mi-e camera goală,
E timpul leneș, mult prea lung...
Deloc nu mi-e somn
Și-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung...
Se înseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă în fâșii...
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singur să te-aștept,
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...
Și e liniște iar, prea aproape de mine,
Prea triste visele îmi sunt...
De ce nu ești aici, să-ți pot vorbi,
Să-mi poți vorbi?
S-apropii cerul de pământ...
Și e liniște iar, prea aproape de mine,
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând
Și e inima mea ca un ceas bătând.
Se înseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă în fâșii...
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singur să te-aștept,
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi...