Stau la geam în oraşul cel mare
Şi aud o căruţă cu cai,
Unu-i alb, altu-i negru şi-mi pare
Că ei sunt unul iad, altul rai.
Dar ţăranul acela ce-i mână
Prin maşini descurcându-se greu,
Dumnezeule, parcă e tata,
Caruţaşul e chiar tătăl meu...
Tropa, trop, prin oraş
Şchiopăt, în galop,
Un ţăran şi doi cai,
Tropa, trop...
Va lua-o încet către casă,
Va mânca prin vreun parking ascuns
Şi din tropot în somn o să cadă
Şi aceasta-i va fi de ajuns.
Şi departe, în sat, este mama
Lunecând peste treburi grăbit...
Un stigmat părintesc mă-mpresoară,
Ca un plâns ce-a ajuns tropotit...
Tropa, trop, prin oraş
Şchiopăt, în galop,
Un ţăran şi doi cai,
Tropa, trop...
Stau la geam în oraşul cel mare,
N-am curajul măcar să cobor
Să-l invit înăuntru pe tata
Mi-e ruşine mai mult decât dor...
Şi-ntr-o carte poştală târzie,
Cu-o ştampilă de iad şi de rai
Voi afla c-a murit pe şosele,
Lunecând sub copite de cai...
Tropa, trop, prin oraş
Şchiopăt, în galop,
Un ţăran şi doi cai,
Tropa, trop...