Râdeţi, râdeţi, râdeţi, râdeţi, cu pământ cu tot
Până când vă mai suportă ultimul Charlot.
Nu de el cand râdeţi, râdeţi, râdeţi voi de voi,
Că sunteti grabiţi şi cinici şi inculţi şi goi.
Charlie Chaplin calcă-n dodii cu pantofi strâmbaţi,
Hohotiţi dar n-aveţi ştire voi ce strâmb călcaţi.
Face el cum face raţa şi e caraghios,
Dar ce cârduri mari de raţe trec în sus şi-n jos.
O, Charlie Chaplin, înger vagabond
Hai, bătrâne, vino de sub orizont.
O, Charlie Chaplin, hohot interzis
Redeschide teatrul ce ni l-au închis!
Nu mai sunt deloc parale, casierii, trişti,
Astăzi dau autografe, nu bani la artişti.
S-au născut prea mulţi pragmatici, muzică nu pot,
Hai, Pământ, reaminteşte-ţi că ai fost Charlot!
Un şofer cu leafă mică şi cu mult umor
Mi te-a readus în minte ca pe-un luptător.
Că ai fost al celor simpli şi al lor rămâi,
Peste toata lumea veche hohotul dintâi.
Lăutarii împrumută bani pentru sacâz,
Cifra noastră de afaceri, hohotul de râs.
Facem bancă mondială şi băgăm în ea
Râsul sărăcimii triste, ca dobânzi să dea.
Nu există omenie unde nu eşti tu,
Că tu eşti curajul nostru de a spune nu!
Învârteşte-te prin cosmos, spune ce-ai de spus,
Între-atâtea stele moarte, tu Planeta Râs.